Principala problemă a muzicii produsă în Romania este direct cauzată de către artişti. Eu sunt de părere ca artiştii educă şi
formează publicul . Am ascultat părerile unor instrumentişti şi dansatori ai mai multor trupe şi ştii ce am auzit? Au spus la unison că artistul gândeşte astfel: ”Nu investesc prea mult (bani, timp, muncă) şi nu am de ce să-mi dau silinţa prea tare pentru că publicul înghite şi asta şi se mulţumeşte cu ce îi ofer. Eu îl educ aşa că…”

Asta cred eu că e cea mai mare problemă pentru că ei nu vor să facă muzică pentru a fi cunoscuţi şi în afară, ci doar pentru România. Se limitează la a raspândi muzica printre cele 44 milioane de urechi. Dacă ar vrea să fie auziţi şi în Occident, ar avea nevoie de instrumente, mai multă muncă, manageri, stilişti, avocaţi, instrumentişti, dansatori, coregrafi, o echipă care să se ocupe serios de treabă – în concluzie, muuultă muncă. Şi cum o fac ei? Păi se preferă varianta în care casa de discuri cere de la Moga, Duţă, Bobi Stoica, Ordean etc. un pachet – album cap-coadă, cu master si mix, cel puţin jumătate dintre track-uri să fie remix-uri şi astfel artistul are ceva ieftin şi bun. Casa de discuri plăteşte, radio-urile
difuzează, televiziunile promovează clipul făcut de Dragoş Buliga, Andreea Păduraru, Petre Năstase, Marian Crişan sau Iulian Moga şi
performer-ul se alege cu nişte concerte, un turneu, festivaluri, nunţi, înmormântări şi petreceri, caştigă banii de care are nevoie ca să ducă
un trai monden şi e mulţumit.

O altă chestiune care a intervenit este cea a concertelor de pe stadioane sau din săli – adică cele plătite, care în România aproape că au dispărut. Publicul român e obişnuit cu concertele în aer liber iar singurul moment când plăteşte bilet la un spectacol este fie atunci când vine un mare DJ, fie la Pink, Rolling Stones, Shakira – artişti care oferă un supershow, supersunet şi transmit un mesaj clar şi universal către întreaga lume ). Alternativa românească o reprezintă concertele de pe litoral unde dacă vrei să auzi o trupă pop-dance-hip-hop trebuie să suporţi si behăiturile maneliştilor. Dacă până în 2003-2003 mai existau concerte în săli de spectacole şi turnee naţionale, acum au mai rămas câteva concerte în cluburile mici.
Excepţiile care nu se lasă doborâte sunt cei care încă mai pot umple o sală fără mari eforturi şi să o ridice în picoare, să o antreneze la spectacol; ar fi : Voltaj, Ştefan Bănică Jr., Loredana, Hi-Q, Phoenix, fosta Vama Veche, Iris, Paraziţii, BUG Mafia, Sistem, Holograf, Compact, Direcţia 5, Zdob si Zdub. Probabil că am uitat vreo caţiva, dar esenţa contează.

Reţeta “succesului”

Înafară de Hi-Q , Sistem si Zdob si Zdub, cam toţi urmează reţeta (show + look + muzică copiată) prezentată afara de Elvis, Madonna, Coldplay, Justin, Aguilera, Britney, Red Hot Chili Peppers, Metallica, Linkin Park, Eminem, Snoop Dogg, 50 Cent si .Diddy etc. Cei mai amuzanţi mi se par cei care incă îl mai imită pe Michael Jackson : Morandi şi Simplu. Cum se fabrică un asemenea produs? Astfel: se iau băietii şi fetele care se cred cântăreţi, se compun versuri, se realizează pe calculator câteva partituri, un beat care se repetă, se editează “la sânge” vocile, se
merge intens la sală, se cumpără haine din Unirea sau din Mall-uri, se filmează clip, apar concertele, bănuţii, fiţele de rigoare şi mondenismul – eşti vedetă!

Bineînţeles că ce am scris mai sus e o părere cam subiectivă, dar cam asta îmi trece mie prin minte când mă gândesc la muzica românească şi la ce se întamplă de fapt.

Publicul nu este educat să cumpere albume pentru că are o alternativă de peste o sută de site-uri pline cu cele mai noi mp3-uri
şi albume. Iar promovarea albumelor e foarte slabă, se promovează artiştii, clipurile, dar cd-urile sau casetele (încă mai există!!) cu muzică de o calitate redutabilă apar in pieţe, pe tarabe şi prin magazine, aproape nimeni nu le cumpară, casa de discuri investeşte din ce în ce mai puţin şamd.

Informaţiile primite de curând îmi relevă că vânzările maxime per album din ultimii 2 ani ating câteva mii ( până în 20 ), ceea ce e
lamentabil şi îngrijorător. Problema declanşată e falimentul. Da, e adevărat. Cele câteva case de discuri sunt în pragul falimentului, deşi se încearcă muşamalizarea situaţiei. La Cat Music s-a hotărât: nu se mai face nici un clip care să coste mai mult de 7000 de euro!

Mai e ceva legat de atitudinea ascultătorilor : nu înţeleg cum publicul poate primi pe scenă trupe care încă mai fac playback.
Indiferent de cât de scurte sunt fustiţele şi cât de umflaţi sunt pectoralii eu nu port nici o urmă de respect unui “artist” care apare în faţa a peste 2000 de oameni şi mimează ZÂMBITOR. În condiţiile în care Anna Lesko, Heaven, Fly Project, Anne’s, Keo, Trident, Nicoleta Luciu au zeci de concerte şi urcă pe scenă cu pozitivul pe “On”, situaţia e gravă. Probabil tu nu îi consideri importanţi, dar realitatea e că ei au cele mai multe concerte la momentul de faţă.

Părerea mea?

Artiştii străini educă publicul românesc în apariţiile şi concertele care le au pe-aici, dar artiştii români ce aşteaptă? Ai văzut Depeche Mode? Rolling Stones? Shakira? RBD? Faithless? PCD? Trebuie să fi fost măcar la unul din zecile de concerte cu artişti internaţionali care au avut loc în ultimii doi ani. Păi egalează Pasărea Colibri şi Voltaj cu Depeche Mode? Nu.