2009 a fost unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea si sunt sigur ca vor urma altii si mai buni. A doua jumatate a anului mi-a adus aproape tot ce imi doream din punct de vedere profesional iar asta m-a facut, pentru prima oara, un om fericit.

- Le multumesc oamenilor care mi-au aratat cum sa zbor, din nou: Alexandra si Alec, little_artist si Martin H, Adina si Bogdan.

- Unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit in 2009: “cine nu are Edi sa-si cumpere!”

Sa aveti sarbatori pline de zambete!

Alexandra si Alec au lansat un CD Promo cu 9 piese. Se numeste Little dreams si reprezinta “o insiruire de emotii pe care trebuia sa le asezam intr-o forma si sa le dam mai departe”.

Trebuia sa ma ocup de coperta CD-ului (ajutat de Roman Alexandru, my web designer friend, one of the best out there), insa am sfarsit dupa 3 nopti de sedinte de brainstorming cu un booklet special. Tema a fost “halo”, iubirea si lucrurile frumoase cladite in jurul muzicii. A fost o experienta interesanta pe care am de gand sa o repet. Fiecare intalnire cu Alexandra si Alec se transforma intr-un numar de magie: iubire, culori, non-culori, emotii, lumini puternice si multe vise – asta e reteta unei echipe care lucreaza zeci de ore o surpriza de Craciun (cei care au asistat la concertul Alexandra si Alec de aseara, de la Violeta’s Vintage Kitchen au primit acest minunat cadou).

Pozele sunt facute de mine. O parte dintre ele provin din shooting-ul “Emotie de toamna”.

Astept pareri, laude, critici. Cum ati fi vazut voi ideea “Little dreams” transpusa pe un coperta unui CD?

Puteti citi pe Monden.Info o recenzie facuta de mine la concertul ATB care a avut loc vineri seara in Club Kristal. A fost o experienta impresionanta pentru fanii genului. Bineinteles ca am facut si poze si bineinteles ca le gasiti pe Monden.

1.Am facut ceva modificari pe blog. Update la pagina de about – am explicat cum sta treaba cu fotograful profesionist – pentru mine, fotografia nu e o profesie, ci o arta. A disparut pagina de portofoliu – nu isi avea sensul in ideea in care blogul asta a devenit portofoliul meu. A disparut si pagina de contact – nu inteleg de ce exista, de la bun inceput.

2.Am reorganizat Blogroll-ul. Am adaugat multe linkuri, am sters altele si le-am impartit pe categorii pe cele noi. Am luat cateva linkuri din Reader-ul meu care a suferit modificari la inceputul lunii septembrie. Veti gasi lucruri interesante pe acolo, inafara de blogurile de fotografii (sau fashion – tot pentru poze le folosesc si pe alea) : Razvan – Heidegger is one of the smart guys ; Anca – little_artist e foarte talentata; ElementsDeVie – nu-l cunosc, insa imi place discursul lui, in general.

3. Nu stiu cum a aflat toata lumea ca ma mai cheama si Mihai insa telefonul ala suna de ieri si nu se mai opreste. Cred ca am primit mai multe sms-uri, mailuri, mesaje private si telefoane de “la multi ani” decat am primit de ziua de nastere. Weird.

4. La intrebarea de ce nu prea raspund la mailuri zilele astea am 2 raspunsuri: 1.poze – am un proiect mind blowing. coming soon 2.strategiile de PR pentru sarbatorile de iarna. fanii artistilor de care ma ocup vor avea niste surprize faine.

Asta e statusul pe care l-am avut cel mai des, in ultima vreme, pe messenger. Punctul culminant e depasit de fiecare data de alte realizari. A fost shooting-ul cu Andreea care a avut un succes impresionant si am primit zeci de mailuri, telefoane, mesaje de felicitari de la oameni care nu stiam ca mai exista. Urmeaza sa fie lansat astazi sau maine shooting-ul pe care l-am facut saptamana trecute cu Keo si band-ul lui (cel mai solicitant shooting de pana acum). Si mai sunt cateva proiecte personale de care sunt multumit.

Ieri am fost cu Andreea la Maruta, la Happy Hour. Cand am coborat din bloc am cumparat revista Bravo. Nu am deschis-o decat atunci cand am intrat in metrou. M-am asezat pe scaun fascinat de poza mica de pe coperta si am deschis revista la pagina unde se afla interviul cu Andreea Balan – o pagina plina cu poze facute de mine.

Cred ca aveam un zambet orbitor – vreo cativa oameni se uitau ciudat la mine, insa eram prea prins in nebunia mea; colturile gurii ma dureau dupa 15 minute de zambet. That’s happiness. M-am simtit atat de implinit ca pozele facute de mine au aparut in revista pe care am cumparat-o in fiecare marti dimineata, timp de 10 ani. Nu am cum sa descriu in cuvinte insa.. it’s outta this world.

Au aparut pozele in multe reviste, ziare (Libertatea, Click!, Evenimentul zilei, Story si muuulte altele) insa asta cu Bravo e un punct la care nu indrazneam sa visez. Aveti mai jos pagina fotografiata. Arata cam sifonata pentru ca am inghesuit-o in geanta ieri. Still… it’s great!

And I’ve just begun Live long and prosper!

The one and only, W – a -n -n -a
by Edi Enache

Aseara am fost la petrecerea aniversara Cosmopolitan – au implinit 10 ani de cand sunt pe piata romaneasca. Multa lume, o atmosfera cosmo, urbana, foarte misto. A fost cam multa agitatie pentru ca alergam dintr-o parte in alta sa fac poze insa am plecat de-acolo zambind si m-am distrat putin.

Gasiti mai multe poze, in exclusivitate, pe GlossyMagazine.ro: Miki, Andreea Balan si Keo, Diana Dumitrescu si Andreea Patrascu, Arsenie (ex-O-zone) si Adina Scurtu.

Ada (Desenele Copilariei) si Miruna (Si blondele gandesc)

Andreea Balan, Keo si Cristi Stanciu (Radio21)

Alina Buleanu (Red Carpet Media)

Diana Dumitrescu, Andreea Patrascu, Miki

Acesta nu este videoclipul oficial! Este un filmulet de prezentare al noului single Andreea Balan – God [Cat Music/EMI 2009]
http://www.andreeabalan.ro
Foto-video: Edi Enache – http://edienache.ro
Montaj video: Adina Scurtu – http://glossymagazine.ro

Ati aflat de ce Iulian Brudiu Anton e uimitor. Iata si varianta mea postata pe blogul uimitor.

“Imi arunc geanta pe umar, ma hlizesc 2 secunde in oglinda de pe hol si dupa aia trantesc usa fara sa verific daca am incuiat-o bine. Imi fixez castile in urechi, pornesc player-ul si traversez strada catre metrou. Ma asez pe banca si citesc dintr-o carte. Cobor la cea de-a treia statie. Sunt in centrul vechi al Bucurestilor. Aici se intalnesc artisti, manageri, visatori. Si aici sunt eu. Cel care se aseaza intre ruine, intre pereti, intre umbre, fara sa le atinga, intre jocuri, intre priviri, intre indiferenta si certitudine, intre voi. Ma asez la terasa sau la hanul cu tei, langa clubul de gay, sau la Stavropoleos. Deschid geanta, scot aparatul, ii dau jos capacul obiectivului si il asez lejer in dreptul ochiului. Ochiul stang e inchis si astfel, lumea se transforma. Celelalte emisfere cerebrale se pun la treaba si incep sa va vad pe voi, in alte lumini, alb-negru. E gri. E mantuire pentru cel ce vibreaza atunci cand apasa pe tragaci.

Pentru tine e o zi obisnuita, te duci spre universitate, sau la un atelier. Pentru mine e “acel” moment pe care nu o sa il uit niciodata. Eu sunt cel care opreste timpul. Niciodata secunda in care tu te-ai impiedicat de piciorul umbrelei de la terasa nu o sa dispara. Esti vesnic. Eu te-am facut astfel. Tu contezi. Tu esti centrul universului meu. Emotiile tale trec prin mine inainte sa apas pe buton si sa te trimit in eternitate, in istorie, in magie. Sunt fotograf. Sunt genial, cateodata. Sunt uimitor.

Vad in oameni mai mult decat se citeste in haine. Le studiez fetele si imi dau seama cata incarcatura duc unii in spate. Sau cata fericire sta in imbratisarea aia de pe marginea aleii. Vrei sa fii uimitor? Asculta-ma cand iti spun: “fii tu insuti”. Nu te conforma in zambete fortate sau expresii demodate. Fii tu insuti iar eu te voi face uimitor.

Sunt uimitor pentru ca aleg sa traiesc intr-o lume frumoasa. Descriu momente romantice sau scene de dragoste. Zambesc atunci cand vad ceva frumos sau cand vanzatoarea de la magazin se uita cu drag la mine. Zambesc la copiii care se holbeaza mereu la mine. Am un suflet de copil nemuritor. De-aia sunt uimitor.”

Edi Enache