Gushy is Alexandra&Alec’s turtle dove.

Alexandra si Alec au lansat un CD Promo cu 9 piese. Se numeste Little dreams si reprezinta “o insiruire de emotii pe care trebuia sa le asezam intr-o forma si sa le dam mai departe”.

Trebuia sa ma ocup de coperta CD-ului (ajutat de Roman Alexandru, my web designer friend, one of the best out there), insa am sfarsit dupa 3 nopti de sedinte de brainstorming cu un booklet special. Tema a fost “halo”, iubirea si lucrurile frumoase cladite in jurul muzicii. A fost o experienta interesanta pe care am de gand sa o repet. Fiecare intalnire cu Alexandra si Alec se transforma intr-un numar de magie: iubire, culori, non-culori, emotii, lumini puternice si multe vise – asta e reteta unei echipe care lucreaza zeci de ore o surpriza de Craciun (cei care au asistat la concertul Alexandra si Alec de aseara, de la Violeta’s Vintage Kitchen au primit acest minunat cadou).

Pozele sunt facute de mine. O parte dintre ele provin din shooting-ul “Emotie de toamna”.

Astept pareri, laude, critici. Cum ati fi vazut voi ideea “Little dreams” transpusa pe un coperta unui CD?

Hilkee:

Alexandra Ivan:



Phoebs:

Adrian Ciubotaru:

Alexandra si Alec:


Alec Sandor:

De-a lungul timpului, am luat parte de mai multe ori la un concert “Alexandra si Alec”. De fiecare data gasesc ceva care sa ma surprinda, de fiecare data playlist-ul e diferit, de fiecare data imi dau seama de legatura speciala dintre muzica lor si coardele sensibile din mine. Nu e o recenzie a unui concert anume, e o recenzie general valabila, a ceea ce reusesc sa transmita 2 oameni asezati intr-un decor neconventional, intr-o seara oarecare.

Te astepti sa fie o alta seara obisnuita, in care iesi in localul tau preferat, cu prietenii tai. Asteptarile iti sunt mereu depasite. Incepi “la cafea”, cu o cafea sau un ceai sau un vin rosu demisec. Cu ciocolata si prajituri si mirosuri de-ale casei. O lumina mai difuza, putin rosiatica. Se aud primele acorduri de chitara. Nu ai cum sa nu tresari. Alexandra deschide microfonul, te saluta si incepe numarul de magie. Parca ai mai auzit partitura asta o data, insa te surprinde cu un alt sunet, alta vocala, alt urcus, alt vers accentuat intr-un mod diferit.



Nu stiu numele tuturor pieselor, insa stiu ca “la cafea” se transforma intr-o experienta minunata. Sunetele muzicale incep sa zboare prin camera. Alec le manuieste ca un magician si le indreapta spre cafea, spre urechile tale si spre fiecare coltisor din camera. La-uri, do-uri si bemol-uri care leviteaza si te gadila sub nas. Cuvintele ce ies din gura Alexandrei pornesc intr-un dans prin fata ta si te tin atintit la jocul lor. Pe masura ce piesele incep si se termina, puful se asterne prin camera, o simpla cafea se transforma intr-o cupa cu iubire, o cupa cu dezamagiri, cu frustrari, cu dorinte, cu fericire, cu lacrimi, cu vise, cu amintiri.

Fara sa vrei, ramai blocat, te uiti in gol, in atmosfera de cafenea obscura, cu gandul la versurile alea si la cate povesti de dragoste regasesti in ele. La una din povestile tale minunate de dragoste, la una din dezamagirile tale, la unul din visele tale neimplinite. De fapt, nu te uiti in gol ci cauti adanc in sufletul tau, rasfoiesti jurnale vechi, prafuite, murdare si jerpelite, insa la fel de actuale care oricand. Versurile alea te poarta pe taramuri nebanuite, chiar si dupa ce piesa s-a terminat.

Sunt atatea lucruri minunate care mi se intampla in timpul unui concert de-al lor, incat as vrea sa raman ore intregi in scaunul ala frumos vopsit, sa imi trec mainile prin par sau sa-mi mangai barbia si sa privesc tintit spre infinit. Si nu e numai melancolie. De fiecare data imi dau seama cate lucruri frumoase exista in lume si cat de frumosi sunt oamenii care le fac si cat de frumosi sunt oamenii care zambesc si se dedica intru totul lucrurilor care ii definesc. De fiecare data cand aud povestea lor de dragoste cantata, imi dau seama ca inca mai e speranta pentru toti cei care se simt singuratici, am din nou incredere ca exista acel suflet pereche pentru fiecare si ca sufletul ala e cu adevarat o jumatate.

Sunt atatea lucruri murdare in jurul tau. Daca vrei o ora de relaxare, de oameni frumosi si de povesti nemuritoare, te astept la un concert Alexandra si Alec. Urmatorul e pe 28 noiembrie, la Violeta’s Vintage Kitchen. Mai multe detalii aici. I will be there

Din punct de vedere tehnic, Alexandra si Alec inseamna o chitara si un microfon. Inseamna o statie si 2 scaune. Restul e magie.

Alexandra si Alec la petrecerea de Halloween din Embassy. Poza face parte din setul asta, insa e prea expresiva ca sa nu o pun separat. Alexandra cauta un frappe iar Alec era putin intrigat de preturi.

*Bonus, o poza cu o printesa din perioada renascentista:

Pozele astea le-am facut la intalnirea pe care am avut-o cu 2 oameni dragi: Alexandra si Alec. A fost o seara magica, inceputa prin concursul webworks.ro pe care l-am castigat in urma cu vreo 2 saptamani.

A fost o experienta mult prea personala pentru mine, mai mult spirituala, asa ca nu o sa insir aici idei legate de cafea, muzica, biscuiti, ciocolata, povesti si tone de iubire.

In curand, o sa fac un shooting de toamna cu cei doi muzicanti. Abia astept sa ne punem ideile cap-la-cap si sa scoatem niste imagini geniale si un alt set de amintiri bune de trecut in caietul frumos colorat. Pana atunci, aveti imagini de la “repetitii”.

Edi Enache

Am castigat concursul organizat de webworks.ro intitulat Mergi “La cafea” cu Alexandra & Alec!!. Imi doream sa ies la o cafea cu cei doi muzikanti iar concursul asta mi s-a parut o ocazie buna sa-mi testez creativitatea. Plus ca imi plac jocul si joaca.

Lena e un personaj feminin care descrie cea mai frumoasa dimineata din viata ei. A postat comentariul de mai jos pe pagina concursului si ghici ce? A castigat.

“Sunete usoare de pian se aud din hol. Ma ridic din pat, scuturata, parca de bruma de afara. Sunt in picioarele goale pe lemnul rigid si rece. Imi port goliciunea catre hol. In living este iubitul meu care viseaza inca pe marginea pianului. Degetele lungi si subtiri ating usor fiecare clapa si parca o acordeaza, fiecare sunet suna altfel si fiecare iluzie invaluie camera intr-un fum obscur. Stau tihnita in usa. pornesc spre el, incet. El tresare cand imi aude pasii marunti si firavi pe podeaua care scartaie. se ridica, ma ia de mana, ma aseaza langa pian si imi saruta ochii si fruntea. Ma duce langa geam, imi pune o ceasca de cafea in mana si ma strange puternic. Avem orasul si o lume intreaga la picioarele noastre. Avem vise, avem muze, avem lumina si tot ce e mai frumos de partea noastra. E un vis pe care il am in fiecare dimineata. Iar visele nu sunt doar vise. Imi aduce o patura, ma acopera si ma duce inapoi in pat. Porneste pick-up-ul cu Rachmaninoff si facem dragoste pana tarziu. Niciodata nu uit cat de norocoasa sunt sa ma trezesc in mireasma de papadie cu roua pe care o are pielea lui. E frumusetea in cel mai marunt detaliu. E frig afara. E noiembrie tarziu. E iubire si e mata care toarce langa calorifer”

Am scris si pe twitter zilele trecute, I’m tricky. Stii stau in cafenea, cu Alec si Alexa, cum altfel?