Puteti citi recenzia facuta de mine a concertului Bobby McFerrin, de la Sala Palatului, pe Monden.Info. Show-ul jazz-man-ului american a fost una din cele mai frumoase experiente pe care le-am trait pana acum. Nu a avut nevoie de orchestratie, dansatori sau costume – prezenta sa, vocea, microfonul, scaunul si un public calduros. M-a bucurat si mai tare faptul ca am reusit sa fiu prezent la repetitii si sa il ascult vorbind despre muzica sa.

Am fost la concertul sustinut de cei de la Pink Martini, la Bucuresti si am scris un guest post pentru prietenii mei de la Monden.Info. Le multumesc pentru colaborare si va invit sa cititi si voi acest articol.

Din nefericire, nu se dadea acreditari foto asa ca nu am facut poze. Insa m-am bucurat de concert si am incercat sa redau o mica parte din trairile mele in acest articol. Mai jos aveti 3 pasaje scurte:

In primul rand, Pink Martini inseamna una din cele mai apreciate orchestre de vintage music, la nivel mondial. Muzica lor e un amestec de jazz, clasic si lounge

Numele “Pink martini” te duce cu gandul la un cocktail cu multe gusturi, cu tot ce are nevoie ca sa te ameteasca si sa te faca sa mai ceri inca unul. Piesele lor constituie genul de muzica pe care l-ai asculta atat la un cocktail party cat si in surdina, in timpul unei seri cu prietenii sau persoana iubita.

(…) te pierzi in magia pieselor universale, in sunetele muzicale, in acorduri de chitara, pe corzile viorilor, aluneci pe clapele pianului si cobori la marginea scenei pentru un bis bine-meritat.

Mi-au lipsit recenziile astea!

Mai multe poze (multe!) gasiti in setul de pe flickr dedicat concertului Yann Tiersen.
By Edi Enache

Au mai scris despre asta: Monden.Info, Uzzy, Showbiz.ro, Rimel.ro, Glossymagazine.ro, Lucian Crusher, Best Music Fan, SwaMp,

Pozele astea le-am facut la intalnirea pe care am avut-o cu 2 oameni dragi: Alexandra si Alec. A fost o seara magica, inceputa prin concursul webworks.ro pe care l-am castigat in urma cu vreo 2 saptamani.

A fost o experienta mult prea personala pentru mine, mai mult spirituala, asa ca nu o sa insir aici idei legate de cafea, muzica, biscuiti, ciocolata, povesti si tone de iubire.

In curand, o sa fac un shooting de toamna cu cei doi muzicanti. Abia astept sa ne punem ideile cap-la-cap si sa scoatem niste imagini geniale si un alt set de amintiri bune de trecut in caietul frumos colorat. Pana atunci, aveti imagini de la “repetitii”.

Edi Enache

Imi place poza asta:

De AICI

la 3 ani de Club G:
ossip, am fost acolo. am facut poze, am baut ceva si am ascultat muzica. cu Pyuric, Jesse si Mikey de la MusicBox/BrainTV si prietena lui Jesse. aici aveti poze de la mini-recitalul sustinut de Sylvia (ex-ASIA) cu Rynno. mai gasiti poze de la acest eveniment si pe MONDEN.INFO

aici era la interviu pentru MusicBox:

Sylvia e destul de sexy dar e cam prost imbracata.

poza asta mi se pare potrivita pentru reclama Red Bull. parca ar fi un taur fioros. ))

gimme more, show me more!

E redactor-sef la una din revistele de scandal din Romania (a se citi SOC), tine un blog de vreun an si ceva, face parte din trupa Ecstasy si mai nou este si manechin.

Legat de SOC, ea scrie aproape jumatate din articolele din revista, de curand a scris un editorial in care blama presa pentru ca o pune pe prima pagina pe Monica Columbeanu in conditiile in care in acelasi numar, o poza cu doamna din Izvorani zacea pe coperta. Stirile de acolo sunt vechi, scrise intr-un stil “de strada”, in nici un caz cu vreo tenta jurnalistica.

Legat de blog-ul ei, de acolo am aflat ca e prietena cu Botezatu, Prodan, Andresan, tipa aia cu sarpele care era asociata lui Costin Marculescu si alte vedete cu aceeasi calitate morala. Tot acolo isi destainuie aventurile ei prin lume cu poze cu tot, acolo am aflat despre o carte pe care ea a scris-o si care se intituleaza sugestiv “Fetele lui Jimmy” – toate acestea sunt facute in lipsa neuronilor. A uitat sa mentioneze acolo si de filmul porno in care a jucat – bine, ea nu s-a dezbracat, dar era unul din personajele principale.

Legat de trupa in care activeaza, este o combinatie intre ex-Laguna si Laura Andresan cu replici de gen “hai ia-m-odata!”, se imbraca provocator si se participa la tot felul de concerte, la emisiuni TV si din ce imi aduc aminte, chiar si locul 2 la Cupa Presei la cantat.

Desi unii au spus ca nu am cantat prea bine piesa life

Am refuzat 2 invitatii la cele doua evenimente de striptis masculin(sincer mi s-a luat, amfost cam anual, din 98,,,m-am plictisit,,..

Acestea sunt frazele care m-au lasat fara cuvinte aseara. M-a sunat Pyuric sa imi spuna de post-ul in care se regasesc cele citate mai sus. Nu stiu cati dintre voi au auzit de ea dar numele ei este Ioana Popescu si a devenit cunoscuta cand se lauda ca a avut o aventura cu Adi Mutu. Prima oara am auzit de ea cand scriam pe Muzikant si nu am crezut cand mi s-a spus ca tine fraiele unei reviste raspandita in toata tara.

La vremea respectiva, prin noiembrie 2007, si-a pus pe blog o piesa noua: Ecstasy feat.Kartel in care se ruga: “hai ia-m-odata” (de pe suprafata pamantului) pe ritmuri de Andresan si voci asemanatoare, de versuri nu mai pomenesc. Am comentat acolo si eu si DeMaio, ne-am spus parerile sincere despre piesa (a se citi s&*t) si imediat ne-a dedicat un post despre care a scris si Zoso aici.

“Eu ma p**h pe toti cei care ne urasc si ne invidiaza!”

Probabil ca cineva i-a dat una dupa ceafa pentru ca a doua zi l-a sters. So, asa vobesc jurnalistii de prima “mana” in Romania. Nu e in stare sa accepte doua pareri sincere, dar are pretentia ca VIP-urile pe care le critica sa zambeasca atunci cand ii citesc revista. Despre Ioana Popescu si maretia ei au scris Zoso ( 1, 2, 3 ) si DeMaio aici. Eu, inca de cand i-am ascultat piesa si am citit mai mult de 3 articole aruncate pe blogul ei, mi-am jurat sa nu scriu despre ea, pentru ca i-as promova blogul si trupa de 2 bani. Nu am putut insa sa rezist tentatiei de a o mai aduce inca o data in fata blogosferei.

Nu am nimic personal cu domnisoara in cauza, dar sutele de greseli de exprimare pe care le face, lipsa coerentei si a oricaror norme lingvistice in cazul unui redactor sef ma socheaza. Nu vin aici sa zic ca sunt mare destept si nu ma bat cu pumnii in piept ca nu fac greseli, sunt anul 1 la Jurnalism si am muuulte de invatat dar eu vad in textele ei zeci, sute de greseli, lipsa verbului in multe propozitii si lipsa logicii. Daca blog-ul ala e oglinda ei, atunci e destul de patata oglinda aia. Nu stiu prin ce metode sau cine a bagat-o la conducerea unei reviste (cu siguranta e vorba de un barbat potent, financiar) dar daca un amarat de student vine sa ii arate unde si de cate ori a gresit, atunci clar are mai multe probleme. Mi-a luat mult pana sa ma obisnuiesc cu ideea ca blog-ul ala e scris de o femeie de 20 si ceva de ani si nu de o fetita de 17 anisori cu probleme hormonale.

E total aiurea sa vii sa zici ca tu mergi la concerte, intri intr-un studio sa inregistrezi, stai de vorba cu impresari si organizatori de spectacole si nu ai auzit nicaieri ca unii canta LIVE, adica LIVE. Acum ia cuvantul, scrie-l in carnetel de 200 de ori si apoi zi-l in fiecare seara inainte de culcare si abia apoi sa ai pretentii de jurnalista.

In legatura cu striptis-ul, hai sa iti spun ceva nou: se scrie “striptease” ca filmul ala in care a jucat Demi Moore. Andresan e experta – da-i un mesaj si intreab-o cum se scrie, macar ea sa stie. Vezi poate pui si pe coperta revistei: “Ecstasy canta LIFE si apoi face striptis”.

Concluzie: ioana-popescu.weblog.ro. E un fenomen. See for yourself!
Despre ea a scris Pyuric aseara aici. Lame, very lame.

Acesta este primul guest-post de pe blog şi am vrut să aduc pe cineva care ştie despre ce vorbeşte, care pune pasiune în ceea ce face şi nu se dă în laturi de la a fi sinceră şi uneori acidă. E vorba de Pyuric, unul din cei doi “redactori-fondatori” ai site-ului Monden.info, care face parte din lectura mea zilnică de blog-uri de vreo 3 luni. Sper să vă placă ceea ce a scris, cu siguranţă atinge nişte puncte pe care mulţi le consideră prea neimportante ca să le dezvăluie şi celorlalţi. Articolul se numeşte “Playback vs. Live” şi prezintă realitatea trecerii de la a face playback sau a cânta live, cu toate etapele şi obstacolele incluse. Her name is Cristina şi îi puteţi citi zilnic articolele ei de pe Monden.Info. Enjoy

 

De câte ori v-aţi dat seama dacă un artist cântă live sau doar mimează? Câţi ştiţi ce înseamnă să ai un band în spate, sau puteţi să faceţi diferenţa dintre negativ, pozitiv, cântat cu o voce principală, cântat cu un cor de voci pe spate, şi aşa mai departe? Sunt sigură că nu sunteţi chiar atât de mulţi… Deşi mulţi acuză artiştii care fac playback, sunt şi mai mulţi care habar nu au cât efort implică să cânţi sută la sută live.

În primul rând, câteva definiţii importante, de la care vom porni: negativul şi pozitivul. Negativul este instrumentalul unei melodii.Pozitivul este negativul + vocile artiştilor. De obicei sunt trase una peste alta aproximativ 3 voci (una principală, restul date mai încet – identice, sau variaţii de la notele principale). În America am observat că se trag mult mai multe, de la 5-6 în sus – se aude mai bine astfel.

O altă menţiune importantă: nimeni nu-ţi va prelucra vocea astfel încât să suni impecabil. Deci mitul cum că orice afon poate să aibă voce bună cu ajutorul calculatoarelor e… doar un mit. Trebuie să ai cât de cât voce acolo, bună de studio, bună de sintetizat, ca să poţi cânta. Sau măcar un timbru vocal plăcut (depinde şi de ce gen muzical abordezi). Teoretic, oricine poate cânta bine, atât timp cât îşi găseşte stilul care să i se potrivească.

Modalităţile de a cânta într-un show:

- 100% live: asta implică un band de instrumentişti care să-ţi interpreteze negativele melodiilor (percuţie, chitară, chitară bass – cam astea sunt principalele), şi baking vocals (să cânte atunci când sunt intervale şi nu poti să cânţi pe 2 linii melodice diferite – evident, sau unde apuci şi tu să-ţi tragi răsuflarea)

- cântat peste negativ (sau semi-live): atunci când nu îţi permiţi un band, dar te ţine vocea sa îţi cânţi melodiile cap-coadă.

- cântat peste pozitiv (sau semi-playback): aici ai mai multe variante. Cântat peste pozitiv, cu o voce principală ajutătoare, sau cântat peste pozitiv cu o singură voce care de abia se aude. Ultima variantă e mai apropiată de cântat live.

- playback: atunci când nu te auzi mai deloc peste melodie şi cântă cd-ul pentru tine, eventual mai bagi şi tu câte 2-3 cuvinte gen “toată lumea mâinile sus“…

Practic, în Romînia există extrem de puţine trupe care cântă 100% live, deoarece instrumentiştii şi acei backing vocalişti ‘mananca’ extrem de multe resurse financiare, pe care nu mulţi şi le permit. Dacă eşti un cântăreţ aflat la începutul carierei tale, ar fi cea mai proastă idee să îţi iei un band cu care să cânţi live – nu te va chema nimeni să cânţi la niciun eveniment, fiindca vei cere foarte mulţi bani. Şi cine dă atâţia bani unor necunoscuţi?! Când cu banii ăia pot chema un artist consacrat, bine-cunoscut, la care se înghesuie publicul să-l vadă…

Pe de altă parte, există trupe arhi-cunoscute care se laudă cu faptul că ei cântă doar live, dar sincer… aş prefera să facă playback! De cele mai multe ori, fiindcă vocea nu ‘îi ţine’, şi mai rău strică melodiile când îi auzi, şi preferi vocile lor de studio, prelucrate.

Acum că am explicat şi asta, mai vreau doar să vorbesc despre cântatul în emisiuni, fiindcă văd că a ieşit deja un articol mai lung decât mă aşteptam De cele mai multe ori, n-ai loc de nimic în studiourile televiziunilor, şi platourile sunt de 4 metri pătraţi, deşi la televizor par întotdeauna imense. Deci adio instrumentişti, adio dansat… Îţi mai rămâne doar să cânţi peste pozitiv/negativ, sau acapella. Numai să ai noroc de microfon bun, fiindcă şi de el depinde cum te auzi!

Dacă accepţi să cânţi peste negativ, s-ar putea să ai nişte surprize neplăcute… Am foarte mulţi prieteni care şi-au luat ‘tzepe’ pe la tv fiindcă, deşi au făcut repetiţii înainte şi au stabilit cu sunetiştii la ce nivel să le rămână microfoanele, acei sunetişti s-au jucat tot cum au avut ei chef până la urmă, şi evident – imaginea lor a avut de suferit. Sunetiştii îţi pot da microfoanele foarte încet, sau ba tare ba încet, sau bagă efecte în direct pe ele astfel încat tu să suni cât se poate de nasol, deşi poate că de fapt te-ai descurcat extrem de bine. De cele mai multe ori aceste mici detalii se rezolvă cu nişte extra-bani înainte de concerte şi emisiuni mai importante ca să fie mai atenţi la partea ta, deşi astfel de lucruri n-ar trebui să existe de la bun început

Sper ca pe viitor să fie cât mai multă lume care să diferenţieze cântatul live de playback… Şi sper în special să nu mai văd artişti care prostesc publicul, spunând că ei cântă live, când de fapt au un cor de voci peste pozitiv!