Puteti citi recenzia facuta de mine a concertului Bobby McFerrin, de la Sala Palatului, pe Monden.Info. Show-ul jazz-man-ului american a fost una din cele mai frumoase experiente pe care le-am trait pana acum. Nu a avut nevoie de orchestratie, dansatori sau costume – prezenta sa, vocea, microfonul, scaunul si un public calduros. M-a bucurat si mai tare faptul ca am reusit sa fiu prezent la repetitii si sa il ascult vorbind despre muzica sa.

Acesta este primul guest-post de pe blog şi am vrut să aduc pe cineva care ştie despre ce vorbeşte, care pune pasiune în ceea ce face şi nu se dă în laturi de la a fi sinceră şi uneori acidă. E vorba de Pyuric, unul din cei doi “redactori-fondatori” ai site-ului Monden.info, care face parte din lectura mea zilnică de blog-uri de vreo 3 luni. Sper să vă placă ceea ce a scris, cu siguranţă atinge nişte puncte pe care mulţi le consideră prea neimportante ca să le dezvăluie şi celorlalţi. Articolul se numeşte “Playback vs. Live” şi prezintă realitatea trecerii de la a face playback sau a cânta live, cu toate etapele şi obstacolele incluse. Her name is Cristina şi îi puteţi citi zilnic articolele ei de pe Monden.Info. Enjoy

De câte ori v-aţi dat seama dacă un artist cântă live sau doar mimează? Câţi ştiţi ce înseamnă să ai un band în spate, sau puteţi să faceţi diferenţa dintre negativ, pozitiv, cântat cu o voce principală, cântat cu un cor de voci pe spate, şi aşa mai departe? Sunt sigură că nu sunteţi chiar atât de mulţi… Deşi mulţi acuză artiştii care fac playback, sunt şi mai mulţi care habar nu au cât efort implică să cânţi sută la sută live.

În primul rând, câteva definiţii importante, de la care vom porni: negativul şi pozitivul. Negativul este instrumentalul unei melodii.Pozitivul este negativul + vocile artiştilor. De obicei sunt trase una peste alta aproximativ 3 voci (una principală, restul date mai încet – identice, sau variaţii de la notele principale). În America am observat că se trag mult mai multe, de la 5-6 în sus – se aude mai bine astfel.

O altă menţiune importantă: nimeni nu-ţi va prelucra vocea astfel încât să suni impecabil. Deci mitul cum că orice afon poate să aibă voce bună cu ajutorul calculatoarelor e… doar un mit. Trebuie să ai cât de cât voce acolo, bună de studio, bună de sintetizat, ca să poţi cânta. Sau măcar un timbru vocal plăcut (depinde şi de ce gen muzical abordezi). Teoretic, oricine poate cânta bine, atât timp cât îşi găseşte stilul care să i se potrivească.

Modalităţile de a cânta într-un show:

- 100% live: asta implică un band de instrumentişti care să-ţi interpreteze negativele melodiilor (percuţie, chitară, chitară bass – cam astea sunt principalele), şi baking vocals (să cânte atunci când sunt intervale şi nu poti să cânţi pe 2 linii melodice diferite – evident, sau unde apuci şi tu să-ţi tragi răsuflarea)

- cântat peste negativ (sau semi-live): atunci când nu îţi permiţi un band, dar te ţine vocea sa îţi cânţi melodiile cap-coadă.

- cântat peste pozitiv (sau semi-playback): aici ai mai multe variante. Cântat peste pozitiv, cu o voce principală ajutătoare, sau cântat peste pozitiv cu o singură voce care de abia se aude. Ultima variantă e mai apropiată de cântat live.

- playback: atunci când nu te auzi mai deloc peste melodie şi cântă cd-ul pentru tine, eventual mai bagi şi tu câte 2-3 cuvinte gen “toată lumea mâinile sus“…

Practic, în Romînia există extrem de puţine trupe care cântă 100% live, deoarece instrumentiştii şi acei backing vocalişti ‘mananca’ extrem de multe resurse financiare, pe care nu mulţi şi le permit. Dacă eşti un cântăreţ aflat la începutul carierei tale, ar fi cea mai proastă idee să îţi iei un band cu care să cânţi live – nu te va chema nimeni să cânţi la niciun eveniment, fiindca vei cere foarte mulţi bani. Şi cine dă atâţia bani unor necunoscuţi?! Când cu banii ăia pot chema un artist consacrat, bine-cunoscut, la care se înghesuie publicul să-l vadă…

Pe de altă parte, există trupe arhi-cunoscute care se laudă cu faptul că ei cântă doar live, dar sincer… aş prefera să facă playback! De cele mai multe ori, fiindcă vocea nu ‘îi ţine’, şi mai rău strică melodiile când îi auzi, şi preferi vocile lor de studio, prelucrate.

Acum că am explicat şi asta, mai vreau doar să vorbesc despre cântatul în emisiuni, fiindcă văd că a ieşit deja un articol mai lung decât mă aşteptam De cele mai multe ori, n-ai loc de nimic în studiourile televiziunilor, şi platourile sunt de 4 metri pătraţi, deşi la televizor par întotdeauna imense. Deci adio instrumentişti, adio dansat… Îţi mai rămâne doar să cânţi peste pozitiv/negativ, sau acapella. Numai să ai noroc de microfon bun, fiindcă şi de el depinde cum te auzi!

Dacă accepţi să cânţi peste negativ, s-ar putea să ai nişte surprize neplăcute… Am foarte mulţi prieteni care şi-au luat ‘tzepe’ pe la tv fiindcă, deşi au făcut repetiţii înainte şi au stabilit cu sunetiştii la ce nivel să le rămână microfoanele, acei sunetişti s-au jucat tot cum au avut ei chef până la urmă, şi evident – imaginea lor a avut de suferit. Sunetiştii îţi pot da microfoanele foarte încet, sau ba tare ba încet, sau bagă efecte în direct pe ele astfel încat tu să suni cât se poate de nasol, deşi poate că de fapt te-ai descurcat extrem de bine. De cele mai multe ori aceste mici detalii se rezolvă cu nişte extra-bani înainte de concerte şi emisiuni mai importante ca să fie mai atenţi la partea ta, deşi astfel de lucruri n-ar trebui să existe de la bun început

Sper ca pe viitor să fie cât mai multă lume care să diferenţieze cântatul live de playback… Şi sper în special să nu mai văd artişti care prostesc publicul, spunând că ei cântă live, când de fapt au un cor de voci peste pozitiv!